GURU

“Viata este un pamflet, si trebuie tratata ca atare“.
Intelepciunea populara are cai multe, dar tare incurcate . Pe aceste cai ratacim noi, biete forme de viata , avand senzatia ca Dumnezeu are vreo legatura cu ele. Din punctul meu de vedere, singura incurcatura a demiurgului a fost faptul ca ne-a lasat in aceeasi ecuatie cu liberul arbitru. Glumesc, sigur ca nu e o incurcatura. Doar pentru ca e Dumnezeu, nu inseamna ca nu vrea sa se distreze. Reteta petrecerii celeste e simpla: Se ia o specie , se orneaza cu nemultumire vesnica , apoi i se da drumul pe pamant, sa-i faca umbra. Daca in acest context introduci si liberul arbitru, se cheama ca opera este desavarsita. Nu mai ai de facut altceva decat sa stai linistit si sa vezi cum oamenii alearga care incotro, inspaimantati de ideea de a fi lasati de capul lor si cautand mereu alte capete, mai luminate, care sa-i ghideze si sa-i ocroteasca. Si uite-asa, din nevoia oamenilor de a fi condusi de semeni cu mansarda mai dotata, a aparut guru. Nu ma refer la unul anume, ci la categoria in sine. Probabil ca si guru ar fi avut chef sa fie om la casa lui si sa-si vada de ale sale, dar ti-ai gasit! Oamenii de rand nu sunt de inteles cand se simt inconfortabil. Ei stiu una si buna: ca vor guru.
La inceput voiau pe cineva care sa le inlesneasca discutiile cu Tatal, adica un delegat care sa ceara iertare pentru tampeniile lor si care sa ii ierte din partea parintelui suprem. Astfel a aparut popa. Tot asa, nu ma refer la un individ anume, ci la categoria “popa“. Si popa le-a pus oamenilor mana in cap, sa aiba si ei ceva acolo, i-a dojenit si i-a indrumat dupa cum pareau sa aiba nevoie.
Dar, cu timpul, nu a mai fost destul. Oamenii nu s-au mai multumit cu zgarciuri si ramasite, moaste si alte cuvinte urate, asa ca au inceput sa isi doreasca ciolanul cel mare al puterii spirituale. Insa iarna-i grea , omatu-i mare, si, in plus, traim in secolul vitezei, al tehnologiei si al altor zei din acelasi registru grav, asa ca inventivii nostri semeni au extirpat partea cu exercitiile, meditatia si munca intelectuala . Asa se face ca, mai nou, puterea spirituala se obtine pe cai cat se poate de lumesti. Dai un ban da` stai in fata, sau chiar de-a dreapta tatalui, dupa buget. Popa iti pune o vorba buna la Dumnezeu, iar guru iti spune tie ce sa-I spui, chiar daca nu e neaparat genul tau de discutie sau nu intelegi nimic din formulele sacre pe care I le adresezi.
Dumnezeu s-a enervat usor cand a vazut toate acestea, si mi se pare firesc. Probabil ca, atunci cand a creat lumea, nu se astepta ca odraslele sale sa devina niste specimene comode si rasfatate, spiritual vorbind. Daca as avea mai multi copii, nu m-ar incanta ideea ca ei sa mi se adreseze prin intermediar, sa traga la sorti un fel de Big Brother si sa-l trimita doar pe el , ca sol , sa-mi ceara una, alta. Asta ca sa nu mai vorbesc despre cat de mult mi-ar placea ca odraslele mele sa nu faca altceva decat sa-mi ceara tot felul de nimicuri. Probabil ca le-as da , ca si eu sunt de treaba, insa mi-as face griji in privinta lor si a nivelului intelectual de care sufera. Gura lumii spune ca tocmai din pricini ca aceasta nu sunt eu Dumnezeu. Se pare ca El, spre deosebire de mine, a ascultat Gura care cerea sa i se dea un Guru. Si-atunci a zis Dumnezeu sa fie guru, si guru a fost…
Aceasta este geneza, dupa mine.

ASPIRINA SARACULUI CU DUHUL
De-a lungul timpului, vanzatorii de iertare si alte iluzii au luat multe forme, nu neaparat dintre cele mai fericite, cu toate ca despre unii se spune ca ar fi fost chiar preafericiti. Cred ca aceia care au adaugat prefixul “prea“ fericitilor nutreau multa invidie, motiv pentru care au inceput sa inventeze un alt tip de stapan, tot unul fericit, dar care sa le dea si lor instructiunile preafericirii, nu doar formula sacra “saraci cu duhul“.
Aspirina saracului cu duhul se ia inainte de a te hrani cu informatii, recte pe capul gol. Cu cat e capul mai golas, cu atat isi face aspirina efectul mai repede si mai bine. Intoleranta la substantele spirituale din dotarea pilulei vor fi puse pe seama diavolului si exorcizate ca atare, uneori cu tot cu om. Si cand nu mai ramane nimic , nimicului i se adauga aura sfinteniei.
Inchipuiti-va, asadar, cum ar arata simpaticele pasari de curte, gingase oratanii al caror farmec consta tocmai in a topai prin curte,a incerca sa zboare,a ciuguli in permanenta ce le da stapanul si a face galagie, daca ne-am bate joc de ele si le-am pune coronite de aur. Apoi, eventual, ca sa le sporim farmecul, am putea sa le azvarlim spre inaltul cerului, facandu-ne, vezi Doamne, ca nu stim ca ele sunt pasari de curte. Si cand le vedem prabusindu-se si lovindu-se cu capul de batatura curtii, le explicam ca face parte din procesul evolutiv si ca ele de fapt nu sunt gaini, ci ingeri, exemplificand ca insasi creasta cocosului nu este altceva decat o aura erecta.
Cu toate ca nu incurajez consumul de carne, trebuie sa recunosc ca majoritatea pasarilor de curte reusesc sa bucure mai mult in stadiul de copane la gratar si piept pane decat ca ingeri vestitori si canale energetice si informationale. Nu neg ca va exista o zi in care gaina va da in loc de“ oua, carne si fulgi“, cum ne invata la gradinita, mesaje divine. Cred doar ca aceasta zi n-a venit inca, si mi se pare absurd sa ne stricam restul zilelor asteptand-o pe aceasta.

DEZLEGARE DE LA PESTE
“Egalitate, libertate si fraternitate“ sunt doar cateva dintre cuvintele frumoase pe care multi le rostim ritualic doar din lipsa de varietate a vocabularului, nu pentru ca am nutri vreun simtamant nobil in ceea ce priveste continutul lor. Ne plac cuvintele pompoase, pentru ca au asupra noastra un efect hipnotic, ceea ce nu e rau, dar parca nu-i destul.
Exista multe momente cand oamenii sunt ca niste pui de gaina care asteapta, piuind si agitandu-se, ca stapanul sa le imparta graunte de intelepciune. Asteapta binecuvantarile parintelui, moastele sfintilor, si, mai nou, puterea impartita de guru si alte incarnari sacre ale Gurii lumii. Ma intreb cum functioneaza credinta asta, conform careia putem dobandi puteri egale, si carui dumnezeu i-ar placea si ar admite asta, avand in vedere ca El a binevoit sa ne creeze atat de diferiti, incat unul scrie “Scufita Rosie“ si altul uraste cainii pentru ca a citit povestea…
Este uimitor cat de puternica este energia banilor, atat de puternica incat reuseste sa intunece chiar si judecata celor mai luminati pamanteni. Inchipuiti-va o tata rautacioasa si invidioasa a carei indeletnicire suprema este sa faca vraji vecinelor de palier, pe motiv ca acestea au masini mai rasarite sau soti cu chelie mai restransa. Mentionez ca vraji inseamna , in acest context, sa treci cutitul prin apa, sa fierbi buruieni sau sa platesti popa ca sa iti blesteme dusmanii ( da, exista popi care fac asta, nu inteleg de ce va mirati atat!). Bun. Si acum inchipuiti-va ca aceeasi tata, inofensiva din pricina micimii ei spirituale, dar periculoasa din acelasi motiv, ar pune mana, subit, pe o putere fantastica, menita sa ii permita sa ramana la fel de redusa in intentii , perceptii si judecati, dar mult mai intensa in efecte asupra bietilor ei inamici. Putem numi aceasta noua si fantastica putere “incredere“, “sugestie“ sau “initiere“. Ceea ce conteaza in final este ca un om cu mintea si nevoile unui tantar, care dobandeste pe nepusa masa, si impotriva legilor firii, o super putere, este mai periculos decat un tantar clasic. Cum ar fi sa nu vrei decat sa sugi, hai sa zicem sange, ca sa ne mentinem in tiparul exemplului cu tantarul, dar sa fii capabil sa iti aburesti victimele sa se lase supte, sa fie chiar onorate ca o faci, sa simta ca acest lucru le schimba viata si apoi sa te numeasca animal sacru si sa se inchine la tine?
Pentru ca unii nu pot trai fara reguli facute de altii, si pentru ca se manifesta ca niste pui golasi, carora trebuie neaparat sa le digeri mancarea inainte de a le-o da, pentru ca ei sunt mereu confuzi si pentru ca se tem si de umbra lor, a aparut si intermediarul . Aproape ca te simti obligat sa imbraci straiele de guru si sa le intocmesti un set de simboluri, ritualuri, rugaciuni, religii, canoane, pedepse si o sumedenie de alte chestii fixe si tipare, functie de care sa se miste. Imediat ce i-ai binecuvantat sau i-ai pedepsit, neuitand sa le trasezi si niste sarcini pentru viitor, ei se simt usurati si net superiori in comparatie cu restul muritorilor. Si toate acestea se intampla pentru ca de unde nu e, numai Dumnezeu nu cere…

VACA DOMNULUI
Nu e insulta si nici binecuvantare, ci forma de viata. “Vaca domnului este“, daca vreti, un fel de lifestyle . Adica nu e destul pana cand nu esti si fudul. Nu conteaza a carui domn e vaca, ci daca are binecuvantare, adica un fel de bilet de voie de a fi. Si imediat ce capeti binecuvantarea, botezul, initierea sau mai stiu eu ce alta forma de manipulare, te duci fericit la joaca. Este ca si cum tu, copil fiind, n-ai tupeu sa vorbesti personal cu doamna invatatoare, ( in cazul asta Doamne- Doamne), asa ca o rogi pe mamica sau pe taticul, pentru ca ei sunt adulti si vorbesc aceeasi limba. Dar, zic eu, corect ar fi sa iti iei inima in dinti si sa incerci sa iti repari singur tampeniile, caci asa cum nu te-a interesat intermediarul atunci cand ai comis o prostie, ar putea la fel de bine sa nu te intereseze nici dupa. Ma indoiesc ca Dumnezeu, universul, natura, sau cum preferati sa numiti inteligenta infinita, ar fi facut posibila existenta atator feluri de vietuitoare, daca n-ar fi fost in stare sa inteleaga decat cateva exemplare dintr-o specie.
Cu siguranta, mai avem mult pana sa traim si sa intelegem iubirea, libertatea si lumina. Deocamdata am invatat cuvintele care le numesc si suntem foarte mandri de noua achizitie, repetandu-le obsesiv si inutil ca pe o mantra seaca. Inca avem treaba sa ne fie frica de Dumnezeu si sa ii blamam pe cei care nu traiesc “cu frica Sa“. Adevarul e ca putine lucruri sunt la fel de condamnabile ca fericirea. Uneori, am senzatia ca La Fontaine nu fabula deloc si ca animalele chiar traiesc in pielea noastra, ajungand sa se plimbe nestingherite pe taramuri mistice. Si pe cat erau de simpatice, de calme si de firesti atunci cand pasteau linistite pe razor, cand mugeau si cand dormitau la soare, pe atat par de ciudate, monstruoase chiar, cand sunt impodobite cu tot ceea ce n-au de la natura, fie ca vorbim de aur, aura de sfant sau alte zorzoane care suna fals si stanjenesc miscarile.
Si uite asa, dupa ce isi primesc portia de iertare sau de lumina, orbetii nostri au ca prima grija sa se duca inapoi in vizuina si sa faca parada de noua lor achizitie. Unii au obiecte sfintite, altii au grade spirituale. Dar putini sunt, totusi, cei care au curaj sa vorbeasca liber cu Parintele lor. Toti au nevoie de intermediari, toti au cate-un trimis, mai putin Dumnezu insusi. Asa se face ca tot mai putini dintre noi exerseaza si ating performante, libertati si puteri, caci chiar cand totul e de vanzare , putini inteleg ce au cumparat.
Probabil ca intr-o zi va domni linistea, ca fiecare sa isi poata auzi gandurile. Atunci vom constata ca fiecare dintre noi este dotat cu suficienta inteligenta, sensibilitate si alte forme de energie pentru a comunica optim si personalizat si ca nu avem nevoie de costume, titluri si intermediari pentru asta . Pana atunci insa, “Paste fericit“ este mai mult decat o urare de sarbatori, este o sarbatoare in sine, si corect ar fi sa ne-o asumam si sa o celebram ca atare.