ANIMALELE IN PSIHOTERAPIE

“Maretia unei natiuni si progresul ei moral pot fi judecate dupa felul in care trateaza animalele.”
(Mahatma Gandhi)

Din fericire, terapia cu, dar si pentru animale nu mai este considerata o aberatie, nici macar pe meleagurile noastre. Exista oameni care au inteles ca sensibilitatea, puterea si creativitatea sunt departe de a fi insusiri exclusiv umane. Asta i-a determinat nu numai sa salveze si sa ajute necuvantatoare, dar si sa inteleaga ca omul nu este si nu poate fi un zeu, cel putin nu in stadiul in care se prezinta acum, din punct de vedere al constiintei. Asta inseamna ca nimeni nu ar trebui sa distruga ceea ce nu poate crea, doar pentru ca este atat de marginit incat sa considere ca acel ceva este inutil. Oamenii despre care vorbesc au mai inteles ceva, si anume ca tot ceea ce exista poate si chiar trebuie sa fie pretuit si utilizat, evitand pe cat posibil abuzul. Este, pana la urma, vorba despre un management inteligent al resurselor naturale. Cum apare macelarirea cainilor fara stapan, odata ce s-a demonstrat, nu o data, cat de utili se pot dovedi acestia in psihoterapia batranilor, a copiilor, a persoanelor cu dizabilitati, copiilor cu autism sau chiar in reabilitarea persoanelor aflate in detentie? Pe langa faptul ca viata in sine nu poate fi dispretuita de un om intreg din punct de vedere mental, sufletesc si spiritual, pentru simplul motiv ca fiecare individ si fiecare specie are un mod unic si irepetabil de a se integra, de a evolua si de a gasi solutii creative problemelor pe care le intampina, nerozia perorata inclusiv in unele religii ii face pe unii sa se considere stapani ai Universului. Superioritate inseamna, poate, dorinta si posibilitatea de a ajuta, de a proteja si de a trai in armonie cu tot ceea ce este. De ce? Pentru ca se presupune ca numai oamenii pot face asta, chiar daca multi au grija sa contrazica mereu aceasta posibilitate. Superioritatea este doar un concept, o iluzie si o fala inutila, foarte usor de daramat prin cunoastere, atunci cand ea nu face dovada existentei sale manifestate prin compasiune si blandete . Raul, dupa cum se stie, poate fi facut de absolut oricine.
In mult povestita lor evolutie, oamenii au reusit, printre altele, sa isi reduca pana la anulare anumite simturi si abilitati pe care le capatasera in mod natural. In schimb, speciile “inferioare“ sunt capabile in continuare sa ne ajute, fara a face o parada din asta.

ASISTENTII MEI:

Pisicile, de exemplu, iau energie de la oameni, dar numai cand trebuie si cat trebuie. Pisica este capabila sa absoarba energia de care nu aveti nevoie la un moment dat, determinand vasele sanguine din corp sa se ingusteze sau sa se relaxeze, in functie de presiunea arteriala pe care o aveti.
Pisica este un exceptional dispozitiv energo-informational. Ea simte toate neregulile din organismul omului, dar nu “trateaza” pentru ca ar sti cum sa-si ajute stapanii, ci din cu totul alte motive. Dereglarile din organismul uman, durerile, sunt cauzate de modificarile potentialului energetic intr-o anumita regiune a corpului si aceste modificari sunt percepute foarte bine de catre pisici. Pisica este singurul mamifer care, pentru a trai, are mereu nevoie de o anumita cantitate de energie negativa. Pisicilor le place sa stea pe televizor, frigider, computer, masini de spalat in functiune, adica pe aparatura ce iradiaza in mediul inconjurator oscilatii electromagnetice negative. Cu cat mai mare este nivelul acestor oscilatii, cu atat mai fericita este pisica.
Omul, dimpotriva, pentru a se insanatosi, trebuie sa scape de energia negativa si sa-si normalizeze astfel sistemul energetic. Cand simte ca o anumita portiune a corpului omului este incarcata negativ, pisica se duce si se aseaza exact pe locul bolnav, se instaleaza comod si incepe sa se “incarce”. Inainte de a se aseza, unele pisici framanta cu labutele locul, pregatindu-si culcusul, iar acest masaj este si el foarte folositor pentru om. Pisica ramane pe locul bolnav pana ce nu mai are ce lua de acolo. Daca energia negativa s-a epuizat sau daca pisica se simte “satula”, ea se ridica si pleaca.
Orice pisica va normaliza presiunea arteriala, se va “lupta“ cu afectiunile cardio-vasculare, daca nu sunt de origine organica, va ameliora gripa, angina, racelile, contuziile, cefaleea, insomnia, procesele inflamatoare din tesuturi si limfa, va alina suferintele in crizele de ficat si de stomac. Nu trebuie sa retineti pisica daca ea vrea sa plece. Inseamna ca nu este gata sa “lucreze”, sau ca a facut deja tot ce era necesar.

Cainii sunt donatori de energie. Ei nu iau energia negativa, dar suplimenteaza energia pozitiva. Cainii sunt ca niste acumulatori vii care, pe masura ce dau din energia lor, se incarca imediat cu alta noua.

Pentru caini, viata fara miscare nu este viata. Procesele metabolice decurg foarte rapid in organismul lor, cainii trebuie sa aiba tot timpul o ocupatie, fie si numai alergatul dupa propria coada. Au nevoie, mai mult decat oricare alte animale, sa comunice in permanenta cu oamenii. Un caine lasat singur in apartament mai mult timp, se simte parasit si, daca i s-ar permite, nu s-ar indeparta niciodata de stapan.
Cainele cedeaza bucuros din energia sa, el este gata sa-i dea stapanului sau toate fortele sale, fara sa aiba de suferit din aceasta cauza, fara sa se simta epuizat sau slabit, pentru ca este capabil sa-si restabileasca imediat echilibrul energetic. Iritarea, nervozitatea cainelui il impiedica sa doneze energie. Cainii nervosi, prost educati de stapanii lor, nu sunt capabili sa ajute, ci mai degraba fac rau. Energia lor vine in fascicole, haotic, procesul raspandirii energiei prin corpul uman are loc la intamplare, unele regiuni fiind suprasaturate, altele, dezavantajate. Rezultatul este varianta cea mai grava a dezechilibrului energetic. Un caine bolnav este ca un om bolnav, nu doneaza, ci ia energie, sau, in cel mai bun caz, doneaza, dar incomplet. Orice modificare survenita in psihicul unui caine este semnul unei boli.
Daca aveti un tonus scazut, sunteti obosit, somnolent, dar nu sunteti racit, nu aveti dureri si nici vreo inflamatie oarecare, atunci aveti nevoie de caine, nu de pisica.
Daca dupa “tratamentul” pisicii va tiuie urechile, aveti ameteli si sunteti somnolent, chemati cainele.
Pentru un om bolnav, ideal ar fi sa aiba si pisica si catel. Daca pisica este capabila sa anihileze procesele inflamatoare, sa inlature durerea, surescitarea, sa normalizeze presiunea arteriala, cainele il ajuta pe om sa-si refaca puterile si sa-si ridice tonusul vital. Cand in casa exista si caine si pisica, ei ‘lucreaza” impreuna. Pisica isi ofera prima serviciile, iar apoi intra in scena si cainele.
Cantitatea cea mai mare de energie o doneaza animalele roscate, in timp ce animalele cu cu blana de culoarea nisipului sau galben-crem, tonifica energetica stapanilor.
Culoarea cenusiu-albastruie linisteste, neutralizand izbucnirile emotionale.
Albul poate fi considerat culoarea ideala.

Animalele si plantele reprezinta ambianta care-i este necesara omului pentru o viata completa. Ele ne sunt cu mult mai necesare decat alimentatia rationala sau efortul fizic, pentru ca doar ele sunt capabile sa asigure distribuirea corecta a energiei intr-un spatiu de locuit.
Casa unde traiesc in armonie oameni, animale si plante, este ocolita de nenorociri, pentru ca aici se creeaza si un intreg sistem energetic benefic, care se autoregleaza in permanenta.
Problema este ca oamenii incearca sa organizeze viata animalelor ca si cum acestea ar fi tot oameni. Ei nu inteleg necesitatile animalelor de companie si, desi fara rele intentii, le afecteaza viata.
Animalele comunica intre ele cu ajutorul imaginilor. Toate animalele poseda, intr-o masura mai mare sau mai mica acest dar pe care noi il numim telepatie. Copiii sub sapte ani inteleg cel mai bine animalele, pentru ca pana la aceasta varsta constientul si subconstientul lor (in plan energetic – campul astral si campul mental) nu sunt atat de bine separate ca la adulti. Copiii au o gandire imaginativa, de aceea pot lesne prelua imaginile formate in creierul animalelor. In cazul copiilor peste 7 ani, constientul si subconstientul lor sunt deja net separate, ei incep sa gandeasca utilizand categorii abstracte, la fel ca adultii. Ei trebuie sa invete, la fel ca oamenii mari, sa inteleaga animalele. Dar, intelegandu-le, “risca” sa se maturizeze si altfel decat cronologic. Astfel, devenind adulti cu adevarat, incep sa renunte la surplusul de drepturi transformate in abuzuri, si sa-si constientizeze si indatoririle, cum ar fi respectarea oricarei forme de viata.

“Mila pentru animale este in mod esential legata de bunatatea caracterului. Oricine e crud cu ele, nu poate fi bun fata de oameni.”
(Artur Schopenhauer)