“Vreme de mai multi ani, am locuit in casa unui prieten. Chiar din prima zi am observat ca nici macar nu se uita la servitorii lui. Era un om foarte bogat, dar nu se uita niciodata la servitorii lui, dupa cum nu se uita nici la copiii lui. Intra repede in casa, apoi iesea la fel de repede si se urca in masina. Curios, l-am intrebat ce se intampla. Si mi-a raspuns ca, daca le dai atentie, servitorii incep sa se apropie, incep sa ceara bani si alte chestii. Daca vorbesti cu copiii, incepi sa iti pierzi autoritatea, nu ii mai poti controla. Prin urmare, ridicase un zid de insensibilitate in jurul sau. Se temea ca, daca ar fi vorbit cu servitorii, ar fi aflat ca unul dintre ei era bolnav, i-ar fi fost mila si ar fi fost silit sa-l ajute sau sa-i dea bani.
Fiecare dintre noi invata, mai devreme sau mai tarziu, ca a fi sensibil inseamna a fi vulnerabil la multe lucruri. Va inchideti in voi insiva, ca masura de siguranta, ridicati in jurul vostru un zid de aparare. Si, astfel, puteti merge linistiti pe strada. Vedeti cersetorii cersind, vedeti mahalale mizere si urate, dar nu simtiti nimic, nu le vedeti cu adevarat. In aceasta societate urata, trebuie sa ridicam in jurul nostru un zid de aparare. Un zid subtil, transparent, in spatele caruia sa ne ascundem. Altminteri suntem vulnerabili si ne este greu sa traim. Iata de ce se instaleaza lipsa de sensibilitate. Va ajuta sa traiti in aceasta lume urata fara sa va simtiti tulburati. Dar pretul a fost deja platit-un pret foarte mare. Va simiti in largul vostru in aceasta lume, nu va mai deranjeaza, dar nu puteti patrunde in divin, in absolut, in intreg. Nu puteti patrunde in alta lume. Iar daca lipsa de sensibilitate este buna pentru aceasta lume, iar sensibilitatea este buna pentru alta lume, avem o problema. Daca va doriti cu adevarat sa patrundeti in acea lume, este necesar sa va creati sensibilitatea, va trebui sa daramati zidul de protectie si orice alt sistem de securitate. Desigur, veti deveni vulnerabili. Veti simti multa suferinta. Dar aceasta suferinta nu este nimic in comparatie cu fericirea pe care o veti atinge prin sensibilitate. Cu cat veti deveni mai sensibili, mai simtitori, cu atat veti fi mai plini de compasiune. Dar veti suferi din pricina iadului care se afla peste tot in jurul vostru. Acum sunteti inchisi in voi, de aceea nu-l puteti simti. Odata ce va veti deschide, veti fi deschisi spre ambele-atat spre iadul din jurul vostru, cat si spre raiul din jurul vostru. Veti fi deschisi spre amandoua. Daca sunteti inchisi, sunteti inchisi pentru ambele. Daca sunteti deschisi, sunteti deschisi pentru ambele. Deci, retineti: un buddha este plin de fericire, dar est plin si de suferinta. Suferinta nu este pentru el insusi, este pentru ceilalti. El este adancit intr-o fericire deplina, dar sufera pentru ceilalti. Iar budistii Mahayana spun ca, atunci cand Buddha a a ajuns la usa nirvanei, portarul a deschis –este un mit, si inca unul foarte frumos, – portarul a deschis, dar el a refuzat sa intre. Portarul l-a intrebat: “De ce nu intri? Te asteptam de mii de ani.In fiecare zi primim vestea “Vine Buddha! Vine Buddha! Raiul intreg te asteapta. Intra! Esti binevenit!“
Buddha a raspuns: “Nu pot intra pana ce nu intra toti ceilalti, inaintea mea. Voi astepta! Pana nu intra toti, raiul nu este pentru mine!“ Osho, “Cartea secretelor“