„Omul normal este, de fapt, un om mort. El nu atinge niciodata nebunia in furie, nici extazul, libertatea totala, ci exista intre aceste doua puncte. El nu se indeparteaza niciodata de imaginea solida. De aceea, toti oamnii de exceptie, marii artisti, pictorii, poetii, nu sunt normali. Sunt foarte lichizi. Uneori, ating centrul, alteori, culmea nebuniei. Se misca rapid intre cele doua. Desigur, angoasa lor este mare, tensiunea lor este mare. Ei trebuie sa traiasca intre doua lumi, transformandu-se continuu. De aceea simt ca nu au identitate. Sau, dupa cum spunea Colin Wilson, ei sunt cei din afara. In normalitatea lumii voastre, ei sunt cei din afara.
Este necesar sa definim aceste patru tipuri: Mai intai, exista omul normal, care are o identitate stabila, solida, care stie cine este – medic, inginer, profesor, sfant-, care stie cine este si nu se indeparteaza niciodata de aceasta identitate. Se tine strans de identitatea sa, de imaginea sa. In al doilea rand, sunt cei care au o imagine lichida: poeti, actori, pictori, muzicieni. Ei nu stiu cine sunt. Uneori sunt normali, alteori sunt nebuni, uneori ating extazul unui buddha. In al treilea rand exista cei permanent nebuni, alienatii. Ei au iesit permanent din ei insisi, si nu se vor mai intoarce niciodata acolo, acasa. Nici nu-si mai amintesc ca au o casa. In sfarsit, ii avem si pe cei care au ajuns acasa…Buddha, Hristos, Krishna. Cei din aceasta a patra categorie, cei care au ajuns acasa, sunt total relaxati. In constiinta lor nu exista tensiune, nu exista efort,nu exista dorinta. Intr-un cuvant, nu exista devenire. Ei nu vor sa devina nimic. Ei sunt si au fost. Nicio devenire! Si se simt in largul lor cu propria lor fiinta. Indiferent ce sunt, sunt in largul lor. Sunt ceea ce sunt si se simt bine asa. Nu vor sa schimbe nimic, nu vor sa mearga nicaieri. Ei nu au viitor. Pentru ei, clipa prezenta este eternitatea. Nu le e dor de nimic, nu au nicio dorinta. “ Osho